La Strada, filmul lui Frederico Fellini din 1954, este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase filme făcute vreodată. Distins cu două premii Oscar, pentru cel mai bun film străin și cel mai bun scenariu, a fost filmul care l-a consacrat pe Fellini între marii cineaști ai lumii.
Pentru cele două roluri principale, Zampano şi Gelsomina, Fellini i-a ales pe celebrul actor american Anthony Quinn şi pe propria soţie, Giulietta Masina (actrița va juca și în Nopțile Cabiriei)
Scenariul filmului este de fapt o poveste răscolitoare despre sentimente neîmpărtășite și despre incompatibilitatea frecventă din cupluri: de fapt, avem portretele a două ființe, bărbat și femeie, accentuînd trăsăturile primare, instinctuale, ale fiecărui personaj. Fellini spune povestea Gelsominei, inocentă, naivă și a asprului, dar puternicului și talentatului circar, Zampano.
Drama este anticipată de la început, cînd Zampano o cumpără pe Gelsomina de la mama ei. O înlocuiește de fapt pe sora ei, vândută și ea, care a murit. În secventa plecarii Gelsominei de acasa , mama ei ii spune : ” Zampano e bun . Te duce in lume , canti , dansezi . ” , in acest timp fata sta cu ochii n pamant . Fata este convinsa, îi place ideea de a deveni artistă. Circul ambulant îi deschide o lume unde poate să cânte, să danseze, să devină utilă. Scena despartirii de familie este redată de prim-planul Gelsominei care plange dar totusi este multumita. Asteapta o viata mai buna pentru ea si familia ei .
Amândouă personajele sunt lipsite de educație. Importante însă, în film, sunt contrasele. Zampano este bețiv, violent, afemeiat, în vreme ce Gelsomina este femeia-copil, care iubește cu toată ființa. Gelozia, iată un alt sentiment, excelent valorificat de Giulietta Masina în rolul Gelsominei, care, în mod paradoxal, nu e tristă când e bătută ca să-și învețe rolul de clovn, în schimb trăiește o adevărată dramă din cauza infidelității lui Zampano. Cel mai probabil, Gelsomina are un ușor retard – mama ei o descrie ca fiind „un pic ciudată”, „diferită de alte fete” –, dar asta nu o face incapabilă să distingă între bine și rău. Ea înțelege că Zampanò nu o iubește. În realitate, Zampanò și Gelsomina formează un cuplu care definește singurătatea în doi. Pe de altă parte, Zampano are și el drama lui, , pe care o descoperim la final, în ultima secvență a filmului, când conștientizează, mult mult prea târziu, că Gelsomina i-a împlinit viața.
Pe la jumătatea filmului, regizorul dă o o nouă perspectivă filmului, prin apariția unui personaj – este vorba de un acrobat poreclit Nebunul (actorul american Richard Basehart), care își riscă viața mergând pe sârmă la înălțime. Nebunul intervine în relația dintre Zampanò și Gelsomina, enervându-l pe Zampano, chiar provocându-l. Este emoționantă bândețea cu care o tratează pe Gelsomina. O privește ca pe o ființă inteligentă și îi vorbește despre sensul vieții „Sunt un ignorant, dar citesc cărți… N-o să crezi, totul e folositor… Pietricica asta, de pildă”, îi spune Nebunul Gelsominei, sugerându-i că are și ea un rost pe lume. Nebunul este cel care îi dă speranțe, îi spune că Zampanò ar putea-o iubi. „Poate că te iubește…” „Pe mine?” întreabă Gelsomina. Răspunsul Nebunului este memorabil: „De ce nu? El e ca ogarii… Câinele se uită la tine, vrea să-ți vorbească, și tot ce face e să latre.”
Pentru Zampano, Nebunul de circ fără griji, care mergea pe sârmă, Il Mato, reprezintă în fond momentul în care trebuie să facă față sentimentelor sale contradictorii față de Gelsomina: sentimentul de proprietate și gelozia. Controversa aceasta îl depășește pe puternicul Zampano, care își ucide rivalul.
