Partidele de centru-dreapta şi de extremă-dreapta vor obţine cel mai mare număr de locuri la alegerile de duminică din Uniunea Europeană în cele mai populate naţiuni: Germania, Franţa, Italia, Spania şi Polonia, relatează POLITICO.
Franţa a condus această tendinţă spre dreapta cu o victorie atât de zdrobitoare a Rassemblement National de extremă dreapta încât preşedintele liberal Emmanuel Macron a dizolvat parlamentul francez şi a convocat alegeri anticipate. Primele rezultate au sugerat că Rassemblement National va obţine aproximativ 32% din voturi, mai mult decât dublu faţă de partidul preşedintelui.
“Preşedintele Republicii nu poate rămâne surd la mesajul trimis în această seară de poporul francez”, a declarat Jordan Bardella, preşedintele Rassemblement National, în faţa susţinătorilor săi de la Parc Floral din Paris.
În Germania, centrul-dreapta se îndreaptă spre o victorie confortabilă, cu Alternativa pentru Germania (AfD), de extremă dreapta, pe locul al doilea, devansându-i pe socialiştii cancelarului Olaf Scholz pe locul al treilea.
Alegătorii din 27 de naţiuni au votat în cursul săptămânii trecute pentru a selecta 720 de membri ai Parlamentului European, care îşi vor exercita mandatul în următorii cinci ani. Prima lor misiune principală va fi să aprobe sau să respingă candidatul principal pentru postul de conducere al Europei: preşedintele Comisiei Europene.
Pe un continent care a încercat să exorcizeze fantomele fascismului timp de opt decenii, amploarea prezenţei extremei drepte va fi unul dintre cele mai fierbinţi subiecte de conversaţie.
Chiar dacă este foarte puţin probabil ca aceştia să poată să se coordoneze ca un grup unificat în interiorul Parlamentului European – datorită diviziunilor pe teme precum Rusia -, ei vor putea totuşi să influenţeze direcţia generală a UE, în toate domeniile, de la imigraţie la politici climatice.
Adunate împreună, partidele radicale de dreapta ar reprezenta, teoretic, al doilea cel mai mare bloc din Parlament – fiind pe cale să ajungă pe primul loc în Franţa şi Italia, şi pe locul doi în Germania, cele mai mari şi mai importante trei ţări din blocul de 27 de naţiuni.
În Italia, partidul de dreapta al Giorgiei Meloni a obţinut cel mai mare sprijin, estimat la aproximativ 28%.
De asemenea, se aşteaptă ca extrema dreaptă să câştige în Ungaria şi a mai obţinut cinci locuri în Olanda. Centrul-dreapta s-a clasat confortabil pe primul loc în Grecia şi Bulgaria.
Cel mai ameninţător semnal de alarmă pentru viitorul UE este Franţa, având în vedere amploarea victoriei extremei drepte asupra lui Macron. Toţi ochii vor fi acum aţintiţi asupra faptului dacă valul populist din Franţa îşi poate menţine impulsul pe durata iminentelor alegeri parlamentare şi până la alegerile prezidenţiale din 2027 – unde o victorie a liderului extremei drepte Marine Le Pen ar ameninţa să arunce întreaga UE în turbulenţe.
Câştigătorul oficial al serii pare să fie preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, al cărei Partid Popular European de centru-dreapta va forma în continuare cel mai mare bloc din Parlament.
Conform primelor previziuni, PPE va obţine aproximativ 181 din cele 720 de locuri din Parlament, centrul-dreapta va fi forţa dominantă, dar cu greu va putea guverna singur, deoarece va fi departe de o majoritate absolută în Cameră.
Principala provocare pentru Von der Leyen în zilele şi săptămânile următoare va fi dacă va reuşi să ajungă la un acord cu partidele centriste tradiţionale – socialiştii şi liberalii – pentru a construi o majoritate de 361 sau mai mult în Parlament.
“Astăzi este o zi bună pentru [PPE]. Am câştigat alegerile europene, prietenii mei. Suntem cel mai puternic partid, suntem ancora stabilităţii… Împreună cu ceilalţi vom construi un bastion împotriva extremelor de stânga şi de dreapta. Îi vom opri!”
În total, se pare că cele trei mari grupuri de centru vor avea puţin peste 400 de locuri. Asta înseamnă că reconfirmarea lui Von der Leyen se va juca până la capăt, deoarece va fi respinsă dacă doar aproximativ 10% dintre legislatorii din principalele partide se vor răzvrăti împotriva liniei lor de partid. Rata de rebeliune este în mod normal mai mare.
Acest lucru ridică un mare semn de întrebare dacă va trebui să caute şi alţi aliaţi, de la Verzi până la partidul de dreapta al premierului italian Giorgia Meloni, Fraţii Italiei.
Centrul-dreapta al lui Von der Leyen respinge xenofobia şi euroscepticismul extremei drepte, dar ştie că alegătorii săi împărtăşesc aceleaşi preocupări legate de costul vieţii, migraţie şi sentimentul că activităţile de bază tradiţionale ale Europei – industria şi agricultura – sunt sufocate de reglementări ecologice.
Sursă articol: news.ro