Daltonismul rămâne o caracteristică des întâlnită, afectând numeroși indivizi la nivel global, inclusiv unul din 12 bărbați și una din 200 de femei. În contrast puternic, tetracromia este o afecțiune mult mai rară și intrigantă, descrisă ca fiind opusul total al daltonismului. Persoanele ce trăiesc cu această particularitate pot percepe o gamă cromatică mult mai vastă decât majoritatea dintre noi. Însă ce le permite acestor indivizi să vadă mai multe culori? Conform informațiilor oferite de Healthline, un ochi uman tipic poate distinge în jur de un milion de nuanțe. Prin comparație, se estimează că persoanele cu tetracromie ar putea distinge până la 100 de milioane de nuanțe, chiar dacă studiile încă sunt la un stadiu incipient. Așa cum daltonismul este datorat unei mutații genetice, și tetracromia se explică prin aceeași cale. Majoritatea oamenilor dețin trei tipuri de conuri, permitându-le astfel detectarea nuanțelor spectrului cromatic. Daltonicii, însă, au doar două tipuri, iar tetracromații dispun de patru. Conform Cleveland Clinic, cei cu această caracteristică sunt deosebit de sensibili la nuanțe precum portocaliul. Concetta Antico, un exemplu de persoană tetracromatică, își amintește cu nostalgie cum, la lecțiile de artă predate în parc, le indica studenților subtilități coloristice pe care doar ea le vedea: reflexia roz pe o piatră sau petele de roșu de pe o frunză. Deși elevii o ascultau cu atenție, a realizat ulterior că aceste nuanțe erau ascunse vederii lor. Se estimează că aproximativ 12% dintre femeile care au un cromozom XX ar putea poseda tetracromie. Cu toate acestea, nu toate aceste persoane experimentează explozia de culori pe care o trăiește Antico. Facultatea de cercetare sugerează că experiența lor depinde de diferitele frecvențe ale conurilor suplimentare și de existența unui al patrulea canal cromatic care să faciliteze procesarea informațiilor suplimentare. Studiile, precum unul realizat în 2010 și publicat în Journal of Vision, au arătat că doar una dintre cele 24 de participante purtând mutația genetică prezenta un comportament realmente tetracromatic, diferențiind toate nuanțele testate. Totuși, confirmarea acestei abilități este complicată. Deși teritoriul daltonismului este bine explorat, tetracromia rămâne încă o enigmă insuficient cercetată. Dezbaterea cu privire la aceste abilități sugerează că unele persoane cu tetracromie mild pot distinge nuanțe asemănătoare mai ușor, în timp ce cei cu tetracromie puternică explorează un univers colorist ce scapă celorlalți. În ciuda lipsei de teste fiabile, cercetătorii continuă explorarea prin analiza ADN pentru a identifica mutațiile implicate în tetracromie. Totuși, aceste teste genetice nu sunt suficient de cuprinzătoare pentru a confirma prezența tetracromiei, necesar fiind echipament specializat și medii de cercetare. Este esențial să recunoaștem variabilitatea percepției culorilor între indivizi, chiar printre cei cu conuri normale. La orizont, cercetătorii lucrează la dezvoltarea unor ochelari speciali care, într-o zi, ar putea oferi tuturor ocazia de a experimenta lumea culorilor așa cum o vede Antico.
Sursa: Healthline.com – Is Tetrachromacy Real? Definition, Causes, Test, and More, Iflscience.com – Some People Might See ‘Invisible’ Colors That No One Else Can, Jov.arvojournals.org – The dimensionality of color vision in carriers of anomalous trichromacy | JOV | ARVO Journals