Oamenii de știință au reușit un miracol: au crescut mici glande lacrimale într-un vas, apoi le-au făcut să plângă. Organoidele formate din celule producătoare de lacrimi oferă șanse de a studia și, eventual, de a trata, tulburările oculare.
O jumătate de oră ”au plâns” ochii artificiali, o adevărată performanță pentru cercetători.
Culturile lacrimogene, raportate în Cell Stem Cell la 16 martie, sunt primele „organoide” ale glandelor lacrimale – ansambluri tridimensionale de celule care sunt concepute să semene cu versiuni miniaturale ale organelor.
Organoidele care produc lacrimi ar putea fi utilizate pentru a studia și, în cele din urmă, pentru a trata afecțiunile care provoacă uscăciunea ochilor, inclusiv o afecțiune autoimună numită sindromul Sjögren.
„Este foarte promițător”, spune Geeta Vemuganti, patolog ocular de la Universitatea din Hyderabad, în India.
Pe lângă rolul lor în afișarea emoției, lacrimile ajută la lubrifierea și protejarea ochiului. Ochii uscați pot fi dureroși, inflamați și predispuși la infecții.
Pentru a studia producția de lacrimi, biologul Hans Clever de la Centrul Medical Universitar Utrecht din Olanda a dezvoltat o modalitate de a crește celulele glandelor lacrimale ca organoizi, scrie publicația Nature.
Grupul a găsit modalități de a dezvolta o menajerie de organoizi, inclusiv ficat în miniatură, cancer de col uterin și glande veninoase de șarpe.
Glandele lacrimale reprezintă o provocare specială de studiu, spune Darlene Dartt, care studiază producția de lacrimi la Massachusetts Eye and Ear din Boston.
Glandele sunt situate deasupra fiecărui glob ocular, în spatele orbitei osoase a ochiului, ceea ce le face dificilă biopsia. Probele, atunci când cercetătorii le pot obține, sunt adesea mici, spune ea.
Laboratorul coordonat de Hans Clevers și-a folosit expertiza pentru a stabili condițiile de cultivare a celulelor din glandele lacrimale de șoarece și umane. Pentru a stimula producția de lacrimi, aceștia și-au expus organoidele la mai multe substanțe chimice, inclusiv neurotransmițătorul norepinefrină, care ajută la transmiterea mesajelor între celulele nervoase și glande.
Deoarece organoizilor le lipsesc conductele, producția de „lacrimă” le face să se umfle. „Dacă ar fi existat un mic canal, ar fi existat picături”, spune Clevers. Și când echipa a transplantat organoizii în șoareci, ansamblurile s-au maturizat și au dezvoltat structuri asemănătoare canalelor, care conțin proteine găsite în lacrimi.
Echipa speră ca, pe viitor, celulele să fie utilizatepentru a studia glandele lacrimale și pentru a depista medicamentele care afectează dezvoltarea lacrimală.
