„E mai bine să fii un Socrate nefericit, mai degrabă decât un imbecil mulțumit”.
(John Stuart Mill)
Utilitarismul este o teorie morală, o concepție filozofică, etică, o doctrină care judecă faptele în funcţie de consecinţe, de efectele benefice pe care le generează.
Gânditorii utilitarişti consideră utilul drept criteriu fundamental al acțiunilor oamenilor, judecă faptele în funcţie de rezultatele benefice obţinute.
Mass-media poate juca un rol foarte important în înfăptuirea binelui social în condiţiile în care abordează problemelor după criterii utilitariste, judecată faptele în funcție de utilitatea publică.
Numai prin promovarea utilitarismului social se realizează optimul dintre binele personal şi binele public.
Promovarea utilitarismului la nivel social este considerat ca fiind una dintre cele mai înalte virtuţi ale unui om, virtute care se poate realiza numai prin sacrificiul personal, despre care cu greu se mai poate vorbi în societatea noastră de azi, în special din partea politicienilor, a guvernanţilor, a parlamentarilor, a „frauduloşilor demnitarii de lux” şi a „ipocriţilor justiţiari suprastatalii”, care s-au situat mai presus de lege, care şi-au făcut „legi speciale” în baza cărora beneficiază de numeroase și de exorbitante beneficii (nemeritate), precum, spre exemplu, de pensii speciale lunare de până la 73.890 de lei.
Promotorul „utilitarismului” a fost John Stuart Mill (n. 20 mai 1806 – d. 8 mai 1873), filosof britanic al epocii victoriene, unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, care a adus contribuții esenţiale la dezvoltarea acestei concepţii.
Cu privire la „utilitarismul personal”, ca principiu al valorilor morale, Mill s-a exprimat prin mai multe citate memorabile, precum:
„E mai bine să fii nemulțumit decât un porc satisfăcut, să fii un Socrate nefericit mai degrabă decât un imbecil mulțumit; iar dacă imbecilul sau porcul sunt de altă părere, e fiindcă ei nu cunosc decât o parte a problemei”. (John Stuart Mill).
Mass-media ar trebui să fie preocupată, efectiv și în mod real, de abordarea și de prezentarea faptelor, preocupărilor, intenţiilor persoanelor fizice și juridice în funcţie de de contribuţia pe care o aduc la înfăptuirea binelui social.
La ce folos cei circa 5.000 de aşa-zişi ziarişti care se exprimă în limba română, și la ce folos cele aproape 4.000 de ziare și reviste care apar în limba română (cele mai multe online) dacă acestora le lipseşte preocuparea majoră pentru înfăptuirea binelui social, pentru a fi de utilitate publică ?
Text scris de Conf. univ. dr Nicolae Grigorie-Lăcrița