Mamele de balene ucigașe își protejează puii în lupte, potrivit unui noi strudiu care evidențiază importanța mamelor aflate la postmenopauză pentru dinamica socială a orcilor, scrie publicația Science.
Viteza feroce, inteligența și dinții ascuțiți ai orcilor fac din aceste mamifere marine unul dintre cei mai mari prădători ai oceanului. Nu e de mirare că sunt numite “balene ucigașe”. Dar, potrivit unor noi cercetări, “băiatul mamei” ar putea fi o poreclă mai potrivită pentru masculii acestei specii. Un studiu publicat în Current Biology sugerează că, atunci când masculii de orcă masculi se luptă, mamele lor le iau apărarea. Autorii notează că nu este vorba doar de devotament matern – protejându-și fiul, o mamă orcă își sporește șansele ca acesta să îi transmită genele.
Stephanie King, un biolog comportamentalist de la Universitatea din Bristol, care nu a fost implicat în această lucrare, spune că studiul este “remarcabil” și aruncă o nouă lumină asupra eforturilor pe care le fac mamele pentru a-și susține puii masculi.
Orcile rezidente din sud care trăiesc în largul coastei Pacificului de Nord-Vest sunt cunoscute pentru că au o dinamică socială complexă. Fiecare grup este un matriarhat bine ordonat, format dintr-o femelă mai în vârstă, puii ei și puii fiicei sale. Deși masculii se aventurează pentru a se împerechea cu femele din alte grupuri, ambele sexe rămân cu mama lor pe tot parcursul vieții.
În 2022, Charli Grimes, cercetător în domeniul balenelor de la Universitatea din Exeter, a început să exploreze modelele de agresivitate din această populație. Deoarece orcile nu au prădători naturali în afară de oameni, urmele de dinți de pe animale sunt, de obicei, un semn că a fost atacată de o altă balenă – fie într-o luptă de joacă, fie într-o întâlnire mai serioasă. Folosind datele de recensământ fotografic de la Centrul pentru Cercetarea Balenelor, care monitorizează aceste orci din 1976, cercetătoarea a căutat dovezi ale acestor semne.
Grimes și echipa sa au descoperit că orcile masculi aveau mai multe cicatrici decât femelele – dar unele aveau mai puține răni decât altele. Ea a amintit un studiu din 2012 care a constatat că simpla prezență a unei femele orca mai în vârstă a sporit drastic supraviețuirea urmașilor săi masculi. Grimes s-a întrebat: Își protejau mamele fiii, lăsându-i relativ nevătămați?
Pentru a afla acest lucru, ea și colegii ei au analizat 47 de ani de înregistrări privind relațiile dintre orci în cadrul fiecărui grup. Ei au găsit un model clar: Masculii de orcă masculi aveau mai puține urme de dinți dacă mama lor era în viață și în postmenopauză, în timp ce masculii orfani și masculii care trăiau cu mame aflate la vârsta de reproducere aveau cele mai multe leziuni. Aceste rezultate sugerează că orcile aflate în postmenopauză – care ar putea avea mai mult timp la aripioare în comparație cu femelele care încă cresc puii – își protejează fiii de conflictele sociale.
Balenele ucigașe și influența lor socială
Aceste mame probabil că nu intervin fizic în bătăi, notează autorii. În schimb, spune Grimes, probabil că acestea își folosesc influența pentru a preveni violența în primul rând.
În ceea ce privește fiicele, Grimes nu a constatat nicio diferență în ceea ce privește cicatricile între femelele de orcă cu mame aflate în postmenopauză și cele cu mame reproducătoare, ceea ce înseamnă că acestea nu beneficiază de aceeași protecție ca și frații lor. Ar putea exista un motiv evolutiv pentru acest lucru: Atunci când o femelă orcă dă naștere, întregul grup își asumă responsabilitatea de a-i crește puiul, explică Grimes. Masculii, între timp, se împerechează în afara păstăilor lor, externalizând sarcina creșterii urmașilor săi către un alt grup. Prin prioritizarea fiilor săi, o matriarhă orca își poate transmite genele fără a sacrifica la fel de multe din resursele propriului grup, spune Grimes.
De asemenea, datele pot ajuta la explicarea motivului pentru care femelele de orcă trăiesc atât de mult – uneori mai mult de 20 de ani – după ce trec prin menopauză. Doar la oameni și la câteva specii de balene femelele trăiesc atât de mult după vârsta de reproducere. O asemănare pe care aceste grupuri o au în comun este că femelele mai în vârstă continuă să joace roluri sociale importante. Cercetările anterioare au arătat că matriarhiile de orca își ghidează familiile către zone de hrănire abundente și chiar împart capturile cu ceilalți. Se pare că, la orci, femelele mai în vârstă pot acționa și ca mediatoare de conflicte. Studiul “aduce o contribuție importantă la înțelegerea noastră tot mai mare a evoluției menopauzei”, spune King.
Hazel Nichols, un ecologist comportamental de la Universitatea Swansea, care nu a fost implicat în studiu, spune că această cercetare demonstrează, de asemenea, valoarea datelor pe termen lung. Dacă organizații precum Center for Whale Research nu ar fi petrecut zeci de ani monitorizând aceste orci, spune ea, “nu am fi putut investiga trăsături atât de interesante și complexe”.
Grimes spune că vrea să învețe cât mai multe de la aceste animale cât mai poate: În ultimele decenii, din cauza capturării de către oameni și a schimbărilor de habitat provocate de schimbările climatice, populația rezidentă sudică a scăzut la doar 73 de indivizi. “S-ar putea să nu-i mai avem în 50 de ani”, spune ea.