Promisiunile de a confisca bani rusești pentru a ajuta Ucraina se confruntă cu o litanie de dileme juridice și tactice, scrie Politico.
În politică, realitatea se potrivește rareori cu retorica. Iar realitatea este că, probabil, Marea Britanie nu va confisca niciodată banii Rusiei.
O mulțime de cuvinte îndrăznețe au fost rostite de când Rusia și-a lansat invazia în Ucraina în februarie 2022. În capitala Marii Britanii – supranumită „Londongrad” din pricina reputației sale de loc de joacă pentru oligarhii ruși – ministrul cabinetului Michael Gove a cerut ca vilele magnaților ruși să fie confiscate pentru a găzdui refugiații ucraineni.
Alții au sugerat să fie luate activele rusești din băncile britanice pentru a ajuta la finanțarea apărării Ucrainei sau pentru a ajuta la reconstrucția Ucrainei după război.
Dar, doi ani mai târziu, și în ciuda multor declarații grandomane, nu s-a făcut mare lucru pentru a confisca activele rusești – fie că este vorba de cele deținute de oligarhi sau, mai realist, de cele ale băncii centrale.
Politico a vorbit cu mai mulți avocați specializați în domeniul sancțiunilor și experți în politici, care spun cu toții că – indiferent de pălăvrăgeala politică – nu există și nu va exista vreodată o calitate legală pentru a lua banii, proprietățile sau alte active rusești înghețate.
„Este puțin probabil ca guvernul britanic să se simtă confortabil să forjeze o nouă ordine juridică curajoasă”, a declarat Anna Bradshaw, avocat specializat în sancțiuni la Peters and Peters.
În lunile care au urmat războiului, Marea Britanie a înghețat unele active rusești, cu câteva anunțuri de profil înalt, inclusiv vânzarea forțată a clubului de fotbal Chelsea al lui Roman Abramovici.
Guvernul nu a publicat niciodată cifre oficiale despre valoarea totală a activelor rusești deținute în Regatul Unit, dar se estimează că până în prezent au fost înghețate active individuale în valoare de 18 miliarde de lire sterline, alături de active ale băncii centrale rusești în valoare de aproximativ 26 de miliarde de lire sterline.
Însă experții subliniază că există diferențe mari între înghețarea activelor și confiscarea acestora.
Înghețarea activelor este considerată proporțională din punct de vedere juridic, deoarece este o măsură temporară. În timp ce autoritățile pot utiliza profiturile generate de investirea banilor, așa cum a convenit UE, activele în sine vor fi, teoretic, returnate la un moment dat. Pe de altă parte, confiscarea permanentă a acestora ar putea avea ramificații juridice masive.
Parlamentarii britanici par să se trezească încet la realitate.
Harriet Baldwin, un conservator de rang înalt și președinte al influentei Comisii pentru Trezorerie a Camerei Comunelor, a declarat pentru Politico în martie că Regatul Unit nu poate „să meargă și să confiște bunurile oamenilor la întâmplare”, deoarece „acest lucru ne-ar transforma într-un regim cleptocratic”.
Masa negocierilor
Miniștrii văd în mod clar o diferență între bunurile statului și cele personale.
La începutul acestui an, ministrul britanic de externe David Cameron a reînnoit apelurile pentru confiscarea activelor de stat înghețate ale Rusiei – investiții ale băncii centrale în active precum obligațiuni guvernamentale, valută și aur.
„Până la urmă, Rusia va trebui să plătească despăgubiri pentru invazia sa ilegală”, a declarat Cameron în ianuarie, în fața unei mulțimi adunate la Davos, „așa că de ce să nu cheltuim o parte din bani acum, în loc să așteptăm până când războiul se va termina și să vom avea toate disputele juridice legate de despăgubiri?”
Cuvintele sale au fost bine primite printre cei care consideră că banii înghețați ar trebui direcționați către victimele războiului sau pentru a ajuta la reconstrucția Ucrainei după încheierea luptelor.
„Numai Marea Britanie a înghețat [miliarde] de active rusești și, împreună cu aliații, și-a luat angajamentul de a sprijini apărarea, reconstrucția și redresarea Ucrainei”, a declarat Rupert Skilbeck, director al REDRESS, un grup de campanie care a cerut guvernului să confiște activele rusești.
„O parte substanțială din aceste fonduri ar putea, de asemenea, să transforme viețile a milioane de victime ale încălcărilor drepturilor omului și ale crimelor din Ucraina. Victimele nu pot aștepta până când războiul se va încheia.”
Dar probabil că asta se va întâmpla.
Dincolo de problemele juridice legate de confiscarea totală a activelor, oficialii britanici sunt conștienți că activele rusești înghețate ar putea fi un instrument util în viitoarele negocieri de pace. Miliardele de lire sterline în bani înghețați, împreună cu bunuri prețioase, precum vile și superiahturi, reprezintă o carte destul de bună de jucat în orice astfel de discuții.
„Dacă vreți să-l aduceți pe Putin la masa negocierilor, ce alte instrumente vă mai rămân?”, a declarat Freya Page, director la Kharon, o firmă de analiză care urmărește sancțiunile, și fostă șefă de îndrumare și implicare în cadrul Oficiului britanic de Implementare a Sancțiunilor Financiare (OFSI).
În schimb, a spus ea, confiscarea permanentă a activelor ar face ca astfel de negocieri să fie mai puțin probabile.
„Confiscarea activelor face ca sancțiunile să devină un instrument ineficient, deoarece nu fac ceea ce sunt menite să facă”, a spus Page. „Sancțiunile nu sunt acolo pentru a pedepsi. Ele ar trebui să aducă oamenii la masa negocierilor”.
Un oficial occidental – căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi deschis – a remarcat, de asemenea, puterea redusă a sancțiunilor în cazul în care banii sunt confiscați.
„Noi impunem sancțiuni ca o măsură care este concepută pentru a fi temporară și pentru a răspunde la o situație specifică. Dar, în mod evident, dacă treci la confiscarea activelor, acesta este un act permanent”, a declarat oficialul.
Statul de drept
În SUA există apeluri bipartizane puternice pentru ca activele să fie confiscate, în timp ce în UE, unde se află majoritatea activelor, există mult mai multă neliniște – și o presiune mult mai mare pentru a găsi o soluție.
Întrucât majoritatea activelor sunt deținute la Euroclear, un depozitar de valori mobiliare din Belgia, ar fi necesar un acord la nivelul UE.
Unele țări, cum ar fi Franța și Germania, nu sunt încă convinse. Blocul comunitar este divizat. Belgia a salutat propunerile de a folosi o parte din profiturile obținute din active pentru a ajuta Ucraina, în timp ce premierul Estoniei, Kaja Kallas, a cerut Occidentului să confiște activele înainte de alegerile din SUA. Subiectul va fi pus pe tapet la summitul G7 din iunie.
„În ceea ce privește confiscarea activelor subiacente, jurisdicția de care aveți cu adevărat nevoie la bord – Uniunea Europeană – nu este încă pregătită să facă acest pas”, a declarat Francis Bond, avocat specializat în domeniul sancțiunilor la Macfarlanes. „Declarațiile recente, atât ale Comisiei, cât și ale statelor membre, indică faptul că nu s-a ajuns încă la un consens.”
Dar chiar dacă Marea Britanie a fost de acord în cadrul G7 să participe la confiscarea bunurilor statului, avocații cred că există puține șanse ca bunurile personale să ajungă undeva.
Deși toate jurisdicțiile sunt nervoase în legătură cu potențialele ramificații juridice și financiare ale acestei chestiuni – se tem că ar putea descuraja investițiile în monedă sau ar putea descuraja alte țări să depună fonduri la banca centrală – Marea Britanie este îngrijorată în special de încălcarea normelor juridice.
Guvernele care confiscă activele private ale persoanelor fizice „încep să rescrie principiile de bază care stau la baza majorității sistemelor juridice atunci când vine vorba de interferența cu drepturile de proprietate și cu dreptul la un proces echitabil”, a declarat Bradshaw.
Nu există „niciun precedent juridic direct” pentru confiscarea bunurilor, a spus Bond. „Este un teritoriu juridic complet neexplorat”.
Tom Keatinge, expert în infracțiuni financiare la think tank-ul Royal United Services Institute (RUSI), a declarat pentru Politico că un oficial guvernamental german i-a spus în iunie 2022: „Nu poți lua activele oamenilor doar pentru că nu-ți plac”.
Keatinge a spus că este de acord cu această perspectivă. „Trebuie să respectăm statul de drept.”
Influența supradimensionată a City este, de asemenea, un factor semnificativ.
City se teme de riscul de a-și periclita reputația de loc de investiții de top și, după cum ar spune un cinic, de focar de bani murdari. Parlamentarul laburist Margaret Hodge a declarat pentru Politico într-un interviu acordat în martie că, potrivit ei, „sectorul serviciilor financiare face presiuni uriașe asupra guvernului pentru a nu acționa” în ceea ce privește confiscarea activelor rusești.
Dar s-ar putea să fie o predică pentru cor. Un avocat specializat în domeniul sancțiunilor care a vorbit cu Politico sub condiția anonimatului a pus la îndoială faptul că este nevoie de multă presiune.
„Nu cred că [industria serviciilor financiare] trebuie să facă lobby împotriva acestui lucru, deoarece [guvernul britanic] este oricum în mod clar incredibil de precaut în a face acest lucru”, a spus acesta.
Claxonul alegerilor
La prima vedere, alegerile generale din Marea Britanie care se apropie reprezintă ocazia perfectă pentru Partidul Laburist din opoziție de a face valuri cerând Rusia să plătească prețul invaziei sale ilegale.
Chris Bryant, un parlamentar laburist de rang înalt, a prezentat în februarie 2023 un proiect de lege menit să forțeze guvernul să prezinte un plan de confiscare a activelor în termen de 60 de zile. Acesta a fost blocat de guvernul conservator.
În vara anului trecut, laburiștii au cerut guvernului un plan în termen de 90 de zile privind modul în care activele rusești ar putea fi confiscate, dar de atunci s-a lăsat tăcerea.
Acest lucru este reprezentativ pentru impulsul politic oscilant.
În cazul Partidului Conservator, discuțiile pe larg despre luarea banilor Rusiei au succes la electorat, dar nu există prea multă motivație pentru a lua măsuri reale, având în vedere că, dacă sondajele de opinie sunt credibile, această problemă complicată va trebui rezolvată de viitorul guvern laburist înainte de sfârșitul anului.
Asta nu i-a împiedicat pe unii membri ai Partidului Conservator să fie furioși din cauza progresului lent. Iain Duncan Smith, fostul lider conservator care acum prezidează Grupul parlamentar al tuturor partidelor pentru sancțiuni Magnitsky, a declarat pentru Politico că grupul său „solicită de ceva timp confiscarea activelor”.
El s-a plâns: „Progresul este lent, iar Marea Britanie este acum în urma SUA și a Canadei, precum și a statelor UE, cum ar fi Belgia și Estonia, toate acestea luând măsuri pentru a confisca sau redirecționa fondurile adunate către Ucraina”.
„Confiscarea bunurilor ridică probleme juridice, politice și economice semnificative, care trebuie luate în considerare, dar care nu sunt insurmontabile cu ajutorul sfaturilor experților. Guvernul a făcut doar joc de glezne în această privință și trebuie să recupereze decalajul față de ceilalți”, a adăugat Duncan Smith.
Organizații precum REDRESS insistă asupra faptului că confiscarea definitivă a fondurilor este justificată de dreptul internațional ca o contramăsură la invadarea Ucrainei, dacă este menită să determine Rusia să pună capăt războiului său ilegal și să ofere reparații.
Dar avocații nu sunt convinși, invocând obligații internaționale de bază în cadrul unor instituții precum Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
Aceștia subliniază că, în timp ce majoritatea oligarhilor ruși s-au îmbogățit prin achiziționarea ieftină a fostelor active de stat în deceniul haotic care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice, cei care s-au menținut de partea lui Vladimir Putin au reușit să își legitimeze averile.
„Orice țară semnatară a CEDO ar avea dificultăți semnificative în a confisca proprietatea privată a cuiva, cu excepția cazului în care acesta a comis o infracțiune, mai degrabă decât doar pentru că se consideră, după un criteriu probatoriu foarte scăzut, că are legături cu statul rus”, a declarat Bond, avocatul specializat în sancțiuni de la Macfarlanes.
„Chiar dacă sunt confiscate doar profiturile nete, mai degrabă decât activele de bază, vor fi ani, dacă nu chiar decenii de procese internaționale”, a spus Bond.
Concluzia la care mulți par să ajungă este că dorința de a lua banii Rusiei este umbrită de chestiuni juridice complexe.
The post „Londongrad” pe vecie? De ce s-ar putea ca Marea Britanie să nu confiște niciodată activele rusești appeared first on tvrinfo.ro.