Jurnalist sârb, despre rezultatul alegerilor din Serbia: „Iată care a fost principala șmecherie a lui Vucic”

Share

Opoziţia sârbă anunţă că va boicota noi alegeri – prevăzute la 30 decembrie – în 30 dintre cele 8.000 de secţii de votare din ţară, apreciind că aceste alegeri nu sunt suficiente pentru a accepta rezultatul alegerilor legislative de la 17 decembrie, în care, în opinia sa, dreapta naţionalistă a obţinut o victorie frauduloasă.

Această situație seamănă izbitor cu un episod din 1996, scrie într-un comentariu pe Facebook jurnalistul sârb Filip Slavkovic.

Redăm comentariul acestuia.

Partidele de opoziție au câștigat alegerile locale din Serbia în 22 de municipalități, inclusiv în 9 din cele 13 municipalități din Belgrad. Aceasta a fost concluzia unei delegații OSCE, anunțată de șeful acestei misiuni diplomatice de anchetă, Felipe Gonzales, în această zi, acum 27 de ani, la Geneva.

În timp ce fostul prim-ministru spaniol făcea această declarație la 27 decembrie 1996, în urma discuțiilor cu opoziția și guvernul din Serbia cu o săptămână mai devreme, coaliția partidelor democratice „Împreună” și o mișcare studențească au ieșit pe străzile din Belgrad și din zeci de alte orașe pentru a protesta pentru a 38-a zi consecutivă împotriva deciziei președintelui autoritar de atunci, Slobodan Milošević, de a anula victoria Zajedno (Împreună) la alegerile locale din 17 noiembrie.

Acele alegeri din 1996 au fost singurele la care am votat – până acum zece zile, când am reușit în sfârșit să ajung din nou la secția de votare din orașul meu natal. Iar astăzi, prietenii mei de școală, mulți dintre ei fiind în stradă în cele aproape trei luni de proteste din acea iarnă 1996-1997, se adună din nou în piața centrală din Kraljevo, luptând împotriva a ceea ce acum se numește inginerie electorală.

A fost efectiv o fraudă electorală, așa cum au dovedit observatorii sârbi independenți din cadrul organizației CRTA și cum au confirmat parțial misiunile internaționale de observatori ale OSCE și APCE, o fraudă condusă de actualul președinte autoritar Aleksandar Vučić, care i-a permis lui Vučić să proclame victoria la aceste alegeri anticipate din 17 decembrie. Sistemul de mită și de șantaj finanțat de stat, pe care acesta l-a instituit cu sprijinul unui sistem judiciar și al unei poliții corupte, precum și al unor grupuri criminale nemiloase, însoțit de amenințări sau pur și simplu de violență, a împins mii de cetățeni să voteze pentru guvern. Aceasta, însă, a fost doar o fațetă a fraudei.

Principala șmecherie pe care Aleksander Vučić a realizat-o a fost aceea de a înregistra, în ultimii doi ani, mulți dintre alegătorii săi șantajați la secțiile de votare din mai multe municipalități. Și, ceea ce i-a oferit un avantaj și mai mare, Vučić a aranjat ca cetățenii sârbi din țările vecine, în special din Bosnia și Herțegovina, să fie transportați cu miile cu autobuzul, în principal la Belgrad, și să voteze în Serbia, deși nu au locuit niciodată acolo.

A fost creată o mașină de vot mobilă. O masă lichidă de cetățeni înrobiți a fost mutată în Serbia propriu-zisă, contribuind la rezultatul alegerilor. Un posibil exemplu: un partid al minorității etnice maghiare cu sediul în nordul fostei Uniuni din Serbia, care se bucură de cele mai bune legături cu Aleksandar Vučić, precum și de sprijinul premierului ungar Viktor Orban, a obținut aparent 40 de voturi la alegerile parlamentare într-un oraș din centrul Serbiei în care, la ultimul recensământ, doar o persoană a fost înregistrată ca fiind de etnie maghiară. Cu toate acestea, cea mai proeminentă figură a opoziției, Marinka Tepić, care a început o grevă a foamei în urmă cu o săptămână ca răspuns la frauda electorală, dar care a câștigase popularitate anterior, dezvăluind activitățile ilegale ale lui Vučić și ale familiei sale, este catalogată drept trădătoare de către mass-media controlată de guvern, pentru că este de etnie română.

Așadar, multe dintre evoluțiile din 2023 seamănă cu cele descrise în 1996, dar doi factori sunt diferiți: partidele democratice trebuie să lupte acum pentru ca alegerile furate să fie anulate; și: actuala coaliție de opoziție are mai puțin sprijin în rândul alegătorilor decât a avut fosta coaliție, din cauza propagandei guvernamentale mai răspândite și, parțial, din cauza performanțelor slabe ale blocului democratic în a doua jumătate a deceniului în care a fost la putere, în special în perioada 2008-2011.

Cu toate acestea, aceste femei și bărbați curajoși din Kraljevo și Belgrad și din alte părți ale Serbiei, care încă din tinerețe au încărunțit și care luptă pașnic pentru dreptul fiecăruia de a trăi fără teamă și cu demnitate, merită atenția și ajutorul tuturor celor care-și pot oferi ajutorul. Acestora li se alătură o nouă mișcare studențească, dar numărul lor este de zece ori mai mic decât al colegilor lor de acum un sfert de secol. Acești protestatari cer ca cel puțin alegerile locale din Belgrad să fie anulate, iar procesul electoral să nu mai fie manipulat, în special lista de alegători să fie revizuită. În mod surprinzător, Serbia ar avea 6,5 milioane de alegători înregistrați din 6,6 milioane de locuitori, în condițiile în care aproape un milion de persoane au emigrat din 2000 încoace.

La sfârșitul anului 1996, imediat după ce misiunea OCSE a lui Felipe Gonzales a părăsit Serbia, Slobodan Milošević a orchestrat zeci de mii de adepți ai săi pentru o demonstrație de susținere la Belgrad, unde au apărut ciocniri între susținătorii politicilor și cultului său personal și un grup de două ori mai mare de protestatari pro-democrație care au susținut numărarea inițială a voturilor exprimate la acele alegeri.

În cele din urmă, la începutul anului 1997, Milošević și-a recunoscut acea înfrângere la alegerile locale, iar Zoran Đinđić a fost ales primul primar reformist post-comunist al Belgradului. Patru ani și un război cu NATO din cauza Kosovo mai târziu, Đinđić a devenit primul prim-ministru democratic al Serbiei moderne, dar numai după ce sute de mii de alegători din opoziție au trebuit să împânzească din nou străzile Belgradului pentru a-l face pe Slobodan Milošević să-și recunoască înfrângerea la alegerile prezidențiale. În 2003, Zoran Đinđić a fost asasinat de către un grup paramilitar înființat de regimul anterior. Iar mai târziu, în 2012, Aleksandar Vučić, care a fost un tânăr ministru al informațiilor sub conducerea lui Milošević în timpul războiului din Kosovo, a urcat la putere la Belgrad, devenind în curând prim-ministru și apoi președinte al Serbiei. De atunci, Vučić s-a bucurat de sprijin atât din partea Angelei Merkel sau a lui Emmanuel Macron, cât și din partea lui Vladimir Putin sau Xi Jinping.

The post Jurnalist sârb, despre rezultatul alegerilor din Serbia: „Iată care a fost principala șmecherie a lui Vucic” appeared first on tvrinfo.ro.

  

Ultimile Stiri

Alte Stiri