La 17 Ianuarie 2000 se stingea, la Londra, distinsul om politic Ion Rațiu, descendent al Familiei Rațiu, din Turda, atestată în Transilvania la începutul sec. al XIV-lea.
Una dintre cele mai elegante definiţii date democraţiei îi aparține distinsului om politic român Ion Raţiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“.
Ion Raţiu s-a născut la Turda, pe 6 iunie 1917.
A fost fiul avocatului Dr. Augustin Rațiu din Turda, care, la rândul său, a fost fiul protopopului greco-catolic al Turzii, Nicolae Rațiu (decedat în 1932). Mama sa, Eugenia Rațiu, născută Turcu, a fost nepoata lui Ion Codru-Drăgușanu, autorul celebrei cărți “Peregrinul transilvan”.
A fost licențiat în drept (Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj) și economie (Universitatea Cambridge -Anglia), fiind desemnat, post-mortem, Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România.
În 1940, Ion Rațiu a fost numit consilier la Legația României de la Londra și, la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a făcut parte din conducerea Comitetului Național Român, aflată sub președinția ministrului Viorel Tilea.
Între 1940 și 1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (în 1979, împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington) și finanțat Fundația Rațiu.
În 1984 a fondat Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ, alături de Corneliu Coposu și Ion Diaconescu, devenind vicepreședinte al PNȚCD și parlamentar (1990 – 2000).
A fost candidat la funcția de președinte al României la alegerile din mai 1990.
În 1991 a înființat ziarul Cotidianul.
Printre multele cărți publicate de Ion Rațiu se regăsesc: În fine acasă. Note zilnice: Decembrie 1989-Decembrie 1990, Bucuresti, Univers,1999, Moscova sfidează lumea, Timișoara : Signata. 1990, Politică pentru Occident, București : Progresul Românesc. 1992.