În februarie, am scris un articol intitulat „Va supraviețui Ucraina?” Răspunsul, din fericire, pentru anul viitor este „da”, datorită dorinței Ucrainei de-a lupta și de-a se sacrifica și datorită reluării unui ajutor militar substanțial din partea SUA, scrie într-un editorial din Novaia Gazeta Europa Richard Haass, fost diplomat american și președinte emerit al Council on Foreign Relations.
Redăm articolul semnat de Richard Haass.
În același timp, Rusia a lansat o nouă ofensivă în nord-est care amenință Harkov, al doilea oraș ca mărime din Ucraina, se pregătește pentru un război prelungit și și-a reconstituit în mare parte forțele. Acest lucru pune un semn de întrebare important: cu noua tranșă de ajutor în mână, ce-ar trebui să încerce să obțină Ucraina și susținătorii săi din Occident? Ce-ar trebui să reprezinte succesul?
Unii răspund că succesul ar trebui să fie definit ca fiind recuperarea de către Ucraina a întregului teritoriu pierdut, pentru a-și restabili granițele din 1991. Consilierul pentru securitate națională al SUA, Jake Sullivan, și-a exprimat opinia că 2025 ar putea fi momentul ca Ucraina să organizeze din nou o contraofensivă împotriva trupelor rusești.
Aceasta ar fi o greșeală gravă. Nu mă înțelegeți greșit: restabilirea unor granițe legitime și legale ar fi mai mult decât de dorit, demonstrând că agresiunea nu este acceptabilă. Dar politica externă trebuie să fie realizabilă, dar și dezirabilă, iar Ucraina pur și simplu nu este în măsură să elibereze Crimeea și regiunile sale estice prin forță militară.
Matematica este inevitabilă. Rusia are prea mulți soldați și o economie de război capabilă să producă cantități mari de arme și muniții. În ciuda sancțiunilor, Rusia a reușit să-și dezvolte baza militaro-industrială și are acces la armament și muniție produse în Iran și Coreea de Nord, precum și la produse și tehnologii fabricate în China, care contribuie la efortul de război al Kremlinului.
Un alt factor care militează împotriva unui efort al Ucrainei de a-și recâștiga teritoriile prin forță este faptul că operațiunile ofensive tind să necesite mult mai mulți oameni, echipamente și muniții decât eforturile defensive. Acest lucru este valabil mai ales atunci când apărarea a avut șansa de a construi fortificații, așa cum a făcut Rusia în mare parte din teritoriul ucrainean pe care îl ocupă.
Rezultatul probabil al revenirii Ucrainei la ofensivă ar fi o pierdere masivă de soldați, lucru pe care armata ucraineană, deja în criză de personal, nu și-l poate permite. Echipamentul militar limitat și muniția la care Ucraina are acces s-ar epuiza rapid, ceea ce ar face și mai dificilă apărarea zonelor aflate în prezent sub controlul Ucrainei. O ofensivă ucraineană eșuată ar oferi, de asemenea, noi subiecte de discuție pentru cei din capitalele occidentale care sunt sceptici în privința acordării de asistență Ucrainei, considerând acest ajutor ca fiind o risipă.
Ce strategie ar trebui, așadar, să urmeze Ucraina și susținătorii săi? În primul rând, Ucraina ar trebui să pună accentul pe defensivă, o abordare care i-ar permite să își folosească resursele limitate și să frustreze Rusia.
În al doilea rând, Ucrainei ar trebui să i se ofere mijloacele – capacități de atac cu rază lungă de acțiune – și libertatea de a ataca forțele rusești oriunde în Ucraina, precum și navele de război rusești din Marea Neagră și obiectivele economice din interiorul Rusiei. Rusia trebuie să ajungă să simtă costul unui război pe care l-a inițiat și pe care îl prelungește.
În al treilea rând, susținătorii Ucrainei trebuie să se angajeze să ofere ajutor militar pe termen lung. Scopul tuturor celor de mai sus este de a-i semnala lui Vladimir Putin că timpul nu este de partea Rusiei și că nu poate spera să reziste mai mult decât Ucraina.
Ucraina și susținătorii săi ar trebui să mai facă un lucru: să propună un acord interimar de încetare a focului, în conformitate cu liniile existente.
Putin va respinge probabil o astfel de propunere, dar dacă va face asta, ar trebui să ușureze câștigarea dezbaterilor din SUA față de acordarea de asistență Ucrainei, deoarece va expune Rusia ca fiind partea responsabilă pentru continuarea războiului. Ar putea chiar să ofere un context în care ajutorul militar american pentru Ucraina ar continua în cazul în care Donald Trump va prelua din nou președinția în noiembrie.
Această combinație de trecere la apărare, lovituri în profunzime, continuarea asistenței militare occidentale și un efort diplomatic care să expună Rusia drept agresorul care este, ar putea, în timp, să-l convingă pe Putin să accepte o încetare a focului provizorie. În cadrul unui astfel de acord, nu s-ar cere niciuneia dintre țări să renunțe la pretențiile sale pe termen lung.
Ucraina ar putea continua să ceară returnarea întregului său teritoriu; Rusia ar putea continua să susțină că Ucraina nu are dreptul de-a exista ca stat suveran. Ambele părți ar putea continua să se reînarmeze. Sancțiunile ar putea rămâne în vigoare. Ucraina ar putea explora legături mai strânse atât cu Uniunea Europeană, cât și cu NATO.
Ucraina s-ar opune, fără îndoială, unor elemente ale acestei abordări. Dar SUA și ceilalți susținători ai Ucrainei ar trebui să insiste asupra acestei variante. Ucraina nu poate cere sprijin necondiționat mai mult decât orice alt partener strategic. O contraofensivă reînnoită ar eșua, subminând în același timp capacitatea Ucrainei de-a se apăra singură. Ceea ce ar câștiga Ucraina de pe urma unei încetări interimare a focului este o oportunitate de-a începe reconstrucția țării, deoarece banii și investițiile nu vor deveni disponibile atât timp cât țara va rămâne o zonă de război activă.
O încetare a focului provizorie aproape sigur nu ar duce la ceva asemănător cu pacea, care va trebui probabil să aștepte sosirea unei conduceri rusești care alege să pună capăt statutului de paria al țării. Acest lucru s-ar putea să nu se întâmple peste ani sau decenii. Între timp, însă, Ucraina i-ar fi mult mai bine dacă războiul n-ar continua.
Astfel de aranjamente – pace nepermanentă, mai puțin formală – au funcționat bine în alte contexte, inclusiv în Peninsula Coreeană și în Cipru. Ele nu reprezintă soluții, dar sunt preferabile alternativelor. Și chiar dacă Rusia refuză orice încetare a focului, așa cum s-ar putea dovedi a fi cazul, Ucrainei i-ar fi mai bine cu o strategie militară și diplomatică care să protejeze nucleul țării, să-i păstreze independența și să mențină sprijinul extern. Prietenii Ucrainei ar trebui să țină cont de acest lucru înainte de-a defini succesul într-un mod care pregătește țara pentru eșec.
The post Definirea succesului în Ucraina. Fost diplomat american: O nouă contraofensivă ucraineană în 2025 ar fi o decizie greșită appeared first on tvrinfo.ro.