Eugen Nacht Stroe a venit la București să-și lanseze ultima carte despre teatru. “De ce? Pentru ce? Pentru cine?” se întreabă autorul în “Cuvânt înainte”. Și, răspunde, scurt și concis, arătând că noianul de îndoieli, frământări și indecizii care l-au copleșit, au luat sfârșit când a găsit un citat al lui Aristotel: ”Cei ce știu fac, cei ce înțeleg, îi învață pe alții“. “Luciditatea artistului de cursă lungă” am intitulat prefața cărții “Capcana regelui“ (grafica de copertă este semnată de Horațiu Mălăele) pe care v-o recomand spre lectură.
Eugen Nacht Stroe împreună cu regizorul Peter Brook
Capcana regelui ? Surprinzător titlu și, declar de la primele rânduri că nu doresc să dezvălui cititorului conținutul acestui demers inedit care îi va aduce, la final, satisfacția de a fi părtaș a actului artistic “plămădit“ în creuzetul atât de special care este sufletul celui dăruit cu har, ACTORUL. Mi-am pus de nenumărate ori întrebarea legată de “starea interioară“ a artistului care vine în fața spectatorilor, timp de câteva ore, să se ofere “trup și suflet“ unui dialog fascinant, tulburător, chinuitor. Actor, producător, organizator de evenimente artistice, profesor de arta teatrului și, nu în ultimul rând, un bărbat sensibil. Supus bucuriilor, tristeților, greșelilor, întrebărilor. Un om care își începe confesiunea dispus să arate un pic mai mult decât credeam că putem afla despre acea materie incandescentă, materia incandescentă din care se plămădește inspirația artistului. Mărturisesc ca nu mă așteptam să-l găsesc în postura de profesor, ex catedra, pe colegul meu de la I.A.T.C “I.L.Caragiale“ secția actorie și i-am citit textul, pe nerăsuflate, cu flămândă curiozitate și un fel de spaimă interioară, permanent mânată de dorința de a-i spune: “Eugen Nacht eu cred că, pagina după pagină, tu provoci cititorul să accepte fără comentarii versiunea ta, meșteșugită cu îndemânare după mai bine de o jumătate de secol de călătorii neobosite pe meridianele artei și, nu ai dori comentarii sau “addenda” în plus. Pentru că îți făurești opera asemeni sculptorilor din antichitatea greacă (dacă tot îți e drag să-l citezi pe Aristotel) cu minuție, în liniștea atelierului. Ai plecat spre Țara Făgăduinței, țara strămoșilor tăi, lăsând în urmă un spațiu cultural adânc impregnat cu succese memorabile, la care a contribuit și părintele tău, excepționalul artist N. Stroe. Regizori, actori care s-au impus ca nume de referință în Europa anilor ‘70, nume importante pe care nu le-ai uitat, Lucian Pintilie, Liviu Ciulei, Lucian Giurchescu pe care le-ai luat în bagajul tău spiritual. La rându-ți, ai lăsat în urmă imaginea unui rebel dornic sa fie învățăcelul altor mari creatori care, au oprit pentru o clipă, prin arta lor, șuvoiul viu al întâmplărilor care schimbă fața lumii. Mișcarea teatrală se înnoia după pauza forțată, cumplită, impusă de cel De-al Doilea Război Mondial.
Peter Brook ți-a fost mentor și nu voi adăuga nimic în plus decât că, spirit dornic de aventură, fost “copil de trupă” la teatrul de Revistă “Constantin Tănase” ai schimbat doar locul geografic, păstrând neatinsă bucuria jocului, a mesajului transmis oamenilor, seară de seară. Un efort dublat de tristețea nemărturisită de a fi efemeră trecere pe scena teatrului. Ne demonstrezi cu argumente convingătoare că a fost și rămâne modalitatea de a opri pentru o clipă curgerea nemiloasă a timpului. Nu te sfiești să rememorezi anii când ai luat-o de la început, clădind cu minuție și talent un spațiu al tău, pe care l-ai “podit” cu un mesaj care ți-a încoronat existența: să nu se piardă în neant experiențe unice, momente de excepție. Shakespeare și unicele lui personaje, spectacolul în forma lui finală, rafinată și, deasupra tuturor te regăsim, mânuind ca un artist adevărat a treia energie: actul teatral.