Cât viitor e bine să-ţi aşterni în faţă? Vine unul şi-ţi înşiră planurile lui pentru următorii optzeci de ani. Ce studii, ce slujbă, ce casă, ce mariaje, ce maşini, ce pasiuni, ce operă…
După primii treizeci de ani te ia, aşa, o ameţeală. La jumătatea de secol, îţi crapă ţeasta. În fine, când pleacă mulţumit te simţi de parcă ar fi trecut deja cei optzeci de ani al căror rezumat tocmai ţi l-a expus. Nu-ţi mai rămâne decât să-l verifici, din când în când, dacă se ţine de program.
„Eu, frate, îmi spune într-o după-amiază incandescentă un băiat simplu, bogat în cercei, sunt un băiat simplu. Mai zice câte una că sunt «băiat de băiat». Eu nu-mi bat capul, da’ nici prost nu sunt. De exemplu, ieri am pus deoparte un ban. Poimâine, cu banul ăsta fac ceva, nu? Nu ştiu de-acum ce, poimâine e de-abia peste două zile, nu?”
Eu dau din cap neconvingător. Din vehiculul abstract al vârstei, la viteze mari, relativitatea intervine asupra percepţiei. De exemplu, vorba băiatului de băiat, pentru mine, care nu mai sunt tânăr şi am atâtea de făcut sub presiunea timpului, poimâine a fost ieri.
E de la sine înţeles, că în vreme ce el, aşa cum s-a priceput, cu banul lui, şi-a făcut deja un plan de viitor, eu, care am încurcat timpii, nu sunt capabil de aşa ceva. Poate că am ceva de învăţat de la dânsul.
„Dar până poimâine, ai dreptate, e multă vreme, încerc eu să-l descos. Mai e şi mâine la mijloc. Care-i treaba cu mâine?”
Băiatul de băiat nu e prost, într-adevăr. Aflu că şi-a tras o tovarăşă. El a pus banul deoparte ieri şi se gândeşte la poimâine. În schimb, ea se gândeşte la astăzi şi la mâine (de fapt, raportându-ne corect în timp, mâine ea se gândeşte tot la azi, la azi-ul de mâine). Astfel, nu oboseşte niciunul dintre ei prea tare.
Procedeul mi se pare extrem de ingenios. Mai ales dacă ai norocul să fii un tip drăguţ şi să-ţi tragi mai multe tovarăşe, care se pot gândi la mai multe zile. Una singură, care să facă asta, este, dacă nu imposibil, cel puţin exagerat.
Între timp, apare din nou individul care şi-a planificat următorii optzeci de ani. A avut nişte timp liber la dispoziţie şi-a reuşit să mai adauge un deceniu, pe care vrea să mi-l expună fără întârziere.
(Dănuţ Ungureanu, din volumul Români deja deştepţi)
Dănut Ungureanu este scriitor, jurnalist, scenarist, trainer pentru creative writting.