Tristețe, dar nu și nenorocire. Acesta a fost mesajul sfidător privind Ucraina de la Conferința Lennart Meri din acest an, desfășurată în capitala Estoniei, Tallinn, scrie analistul Edward Lucas într-un editorial CEPA.
Redăm articolul semnat de Edward Lucas.
Evenimentul anual privind politica de securitate, numit după numele primului președinte al țării, a fost în mod special mai sumbru anul acesta decât anul trecut. Ucraina suferă nu numai înfrângeri pe câmpul de luptă, ci și atacuri devastatoare asupra rețelelor sale de încălzire și de electricitate. Acestea dăunează economiei acum și vor fi greu, dacă nu imposibil, de reparat înainte de venirea iernii.
Prin urmare, un motiv în plus pentru a crește ajutorul militar: mai multe arme, cu o letalitate mai mare, livrate mai repede. Premierul Estoniei, Kaja Kallas, a ocupat un loc important în cadrul conferinței. Ea a menționat că țara sa a alocat deja 0,25% din PIB pentru ajutorul militar ucrainean pentru următorii trei ani. „Dacă toate țările ar face același lucru, ar duce la victoria ucraineană”, a spus ea. „Ucraina luptă, pierde vieți, singurul lucru pe care ni-l cere este realocarea resurselor”.
Vorbind prin legătură video, Dmitro Kuleba, ministrul de externe al Ucrainei, a lăudat Estonia ca fiind un „model” pentru poziția și ajutorul său. Însă criticile participanților la adresa altor țări au fost usturătoare. Doar loviturile în adâncimea teritoriului rusesc vor împiedica asaltul continuu al bombelor cu planare, lansate de la mare altitudine, la 80 de kilometri de linia frontului. Pentru aceasta este nevoie de avioane de luptă F-16 (care vin, dar prea puține și prea târziu); de rachete cu rază lungă de acțiune, cum ar fi sistemul german Taurus, pe care guvernul de la Berlin nu îl va furniza; și de utilizarea armelor americane cu rază lungă de acțiune, cum ar fi HIMARS și ATACMS. Dar administrația Biden permite ca acestea să fie folosite doar asupra țintelor din teritoriile ocupate de Rusia în Ucraina. Teama de escaladare a descurajat în mod clar Statele Unite și alte țări să trimită armele de care Ucraina are nevoie pentru a învinge și, într-adevăr, chiar să declare înfrângerea Rusiei ca obiectiv de război.
Ucrainenii plătesc acum prețul pentru acest lucru. Dar tergiversarea și timiditatea dăunează, de asemenea, pe termen lung reputației alianțelor occidentale în general. Un think-tanker indian, Samir Saran, a declarat că, dacă SUA și aliații, cu un PIB de 40 de trilioane de dolari, nu au putut face față Rusiei (PIB: 2 trilioane de dolari), „nu aveți nicio șansă cu China”.
Asupra conferinței a planat teama, în mare parte nerostită, de o înfrângere catastrofală a Ucrainei, cu consecințele pentru restul Europei în ceea ce privește migrația (probabil de milioane) și următorii pași ai Rusiei. Timothy Snyder este un istoric de la Universitatea Yale și este tratat ca un erou național în multe țări est-europene pentru demolarea caustică a miturilor istorice ale Kremlinului. El a făcut o paralelă cu agresiunea lui Hitler în Europa la sfârșitul anilor 1930. Ucraina a fost ca Cehoslovacia în 1938, a susținut el. Dar, în timp ce guvernul de la Praga a fost forțat de britanici și francezi să cedeze în fața lui Hitler, Ucraina a ales să lupte, „prelungind anul 1938 pentru voi”, a spus el.
De asemenea, Snyder a remarcat că prăbușirea Cehoslovaciei a permis următoarea agresiune a lui Hitler împotriva Poloniei. Mașinăria de război a Germaniei a beneficiat de formidabila industrie de armament a fostei Cehoslovacii, plus soldații din noul stat-marionetă slovac. Rusia va folosi în mod similar resursele ucrainene în următorul său război, a susținut el. Mai rău, Snyder a susținut că, dacă șantajul nuclear rusesc ar avea succes, țările din Europa și din alte părți s-ar grăbi să-și dezvolte propriile arme nucleare.
Genul de oameni care participă la conferințele de securitate de la Tallinn și din alte capitale regionale văd toate acestea cu o claritate sumbră. Este mai bine să cheltuiești bani și să accepți riscul acum decât mai târziu, când costurile vor fi mai mari și perspectivele mai proaste. Problema este cum să-i convingem pe ceilalți, subliniind nevoia disperată de mai mult ajutor și consecințele dezastruoase ale unei înfrângeri ucrainene, menținând în același timp un ton optimist că victoria acolo este posibilă. Ne vedem anul viitor, poate.
The post Analist CEPA: Statele baltice se află pe linia fină dintre neliniște și deznădejde appeared first on tvrinfo.ro.