A fost o vreme când România era un reper în Europa pentru bogăția capturilor de sturioni. Un documentar realizat în 1962 de o echipă de jurnaliști britanici aduce în prim-plan caviarul românesc produs din sturionii deltei Dunării. În acest paradis al caviarului, sturionii erau considerați o adevărată comoară, iar caviarul, un simbol al luxului și rafinamentului, fiind foarte valoros încă din antichitate. Se spune că în Roma antică, valoarea unei mici cantități de caviar echivala cu prețul a 100 de oi. În Rusia, Țarul Nicolae al II-lea încuviința pescarilor să-și achite taxele cu acest produs prețios. În Delta Dunării, caviarul era consumat cu generozitate, mâncat cu lingura, dovadă a abundenței și opulenței acelei perioade. Documentarul britanic remarca frumusețea nealterată a naturii din Delta Dunării, descrisă ca un Eden pentru pescari, unde „Dunărea însăși reprezintă visul fiecărui pescar”. Pești mari și valoroși se găseau în acest ecosistem unic, locul unde râul întâlnește Marea Neagră, iar pescarii amatori și profesioniști se înghesuiau să-și încerce norocul.
Începând cu anul 1920, România a ținut evidența capturilor de sturioni, atingând un punct culminant în 1939, cu un total impresionant de 1.144 de tone recoltate. Din păcate, capturile au scăzut semnificativ după construirea hidrocentralelor pe Dunăre, viu amintite de numai câțiva. Anii de glorie ai comunismului, în special în decada ’70-’80, au fost marcați de fascinanta atracție a liderilor comuniști pentru caviar. O fabrică la Vâlcov a fost înființată cu scopul de a produce și exporta icre negre. În anii ’90, un restaurant faimos din New York servea caviar provenit din Delta Dunării, demonstrând renumele internațional al acestui produs.
După căderea regimului comunist, compania responsabilă de producția de caviar a fost vîndută unei firme din Hamburg, care, la rândul ei, a comercializat caviar românesc sub eticheta celui iranian din Marea Caspică. Pentru mulți, caviarul românesc și sturionii pescuiți în Marea Neagră sunt acum doar umbra unei moșteniri de odinioară. Caviarul, produs din icre negre de sturioni, devine o delicatesă prin sărare. Disponibilitatea și raritatea speciilor de sturion determină prețul ridicat al caviarului, transformându-l într-un lux destinat elitelor. De exemplu, păstruga produce icre doar o dată la șapte ani, iar cele mai prețuite sunt recoltate între anii 8 și 22. Aceste particularități fac din caviar nu doar un aliment, ci și un simbol al exclusivității și rarității.